Unde pleci copilarie?


Clipe minunate...Cu ceva timp in urma,cand ma pregateam sa ma duc pana in oras,la iesirea din casa am fost surprinsa sa vad in scara blocului o fetita(vecinuta mea:X) plangand.Am intrebat-o ce a patit si mi-a raspuns,cu lacrimi de crocodil,ca o colega de joaca i-a spus celei mai bune prietene a ei sa nu se mai joace cu ea si ea plangea pt ca nu vroia sa se desparta de cea mai buna prietena a ei...a fost asa de scumpa:XIn clipa aia parca am avut un flash de amintiri,cum vedeti ca arata in filme cand cineva isi aminteste repede ceva:))Mi-am amintit de toata perioada copilariei:de faptul ca si eu obisnuiam sa fac la fel cand ma certam cu prietenele mele,amenintam toate ca daca nush ce face "ii zic lu' cutare sa nu se mai joace cu tine"...acum cand imi amintesc ma buseste rasul,dar la vremea aia eram foarte serioasa domle...
Ma intreb ce o sa-si aminteasca generatiile care vin din copilaria lor,stiind faptul ca in ziua de azi copiii isi petrec mai mult timp la calculator...e pacat,pentru ca nu poti juca la nesfarsit jocurile copilariei,in aer liber,mozolindu-te pana-n dinti si fara sa-ti pese de grijile altora...
Imi amintesc multe dintre jocurile celebre copilariei,ce le jucam prin spatele blocului,prin parcuri,prin tot cartierul,pe care nu cred ca exista vreun adolescent care nu a jucat pana acum nici macar unul...cine nu a jucat "De-a v-ati ascunselea","Baba oarba","Tara,tara,vrem ostasi","Omul negru","Sotron","Patratica","Ratele si vanatorii","Sticluta cu otrava","Hotii si vardisti" si multe altele...Sau ce fata nu a sarit macar odata "ata"(chiar si baieti) si ce baiat nu a jucat macar odata "gropicica"/"liniuta"(chiar si fete,adica eu:))..)...
Imi amintesc ca de fiecare data cand ploua ieseam cu totii pe unde era mai mult glod si ne apucam,draga domle,sa facem diguri:))Dupa ce se mai oprea ploaia si se mai intarea glodul faceam figurine,bilute pe care le mai aruncam uneori pe geamurile altora;)):))...in alte zile,noi fetitele,scormoneam pamanturile in cautare de lame,nu ca sa ne taiem venele,stati linistiti:)),rupeam buruienile din drum si incepeam sa le taiem si sa facem,chipurile,mancare:))...
Alta data,ne grupam in gasti,faceam o intreaga organizare pentru a merge la furat de flori/fructe.Intai verificam terenul,dadeam putina tarcoale prin zona,ca niste adevarati profesionisti:)),si apoi,mai inspre seara,dadeam atacul...Odata,cand eram la furat de mere si flori,ne-am bagat pana in fundul gradinii(ca deh..acolo e mereu mai ispititor si mai frumos..)si cum 'imprumutam' si noi acolo de-ale pamantului roade,iaca incepe sa latre ditamai catelu' ciobanesc de toti am inceput sa fugim,stiti expresia,"de-a c*cata":))Ei,si in fuga noastra prosteasca(ca doar catelu era in spatele unui gard)am ramas cu ceva urme cu totii,mai cu seama eu,ca cazusi intr-un fel de lemn ascutit,care imi intrase in picior si ma lasase cu o rana adanca si sangeroasa de toata frumusetea,ca si acum mai am semnul 'pacatului':))
Cel mai amuzant era cand faceam galagie in fata blocului si ieseau babele sa ne alunge:))Faceam misto de ele,iar ele ieseau ba cu matura,ba cu paru',cu ce prindeau,dupa noi=))
Sau cand au aparut prin cartiere telefoanele alea cu cartela ne duceam mereu si sunam ba la politie,ba la salvare,ba la pompieri si ziceam ca nush ce nenorocire era in cutare loc si apoi inchideam si fugeam repede sau ne luau aia din spatele firului la harta:))Obisnuiam sa plec la plimbare cu prietenele mele si mama mereu imi zicea sa vin sa-i dau raportul unde plec,iar eu raspundeam serios ca "da,sigur" si mereu faceam pe dos:))..da' nu-i problema,ca avea grija fratioru' meu mult iubit,paracios de meserie,sa ma dea in gat la mama:))era sa mi-o iau de cateva ori;)):))
Era sa uit sa mentionez...va mai amintiti celebrul Oracol?Era tare la moda...zau,eu nush ce am facut cu ale mele de-a lungu' timpului(ca aveam mai multe,mereu le schimbam),da' nu mai am niciunul...pacat...as fi vrut macar unul de amintire sa-l pastrez,sa-mi amintesc eu mai tarziu cata naivitate era in capul meu la vremea aia:))
Multe lucruri erau frumoase pe vremea aia si s-au pierdut in negura timpului...un exemplu ar fi desenele animate la care noi ne uitam mereu(frumoase,educative,amuzante,fara violenta in exces)si desenele animate din ziua de azi(cu o grafica de doi bani si pline de violenta)...
Lumea se schimba dar copilaria ramane aceeasi!E pacat sa se piarda unii dintre cei mai frumosi ani din viata in fata calculatorului si a televizorului incarcat cu prostii!
Am scris mult,stiu(de parca as avea nush cati ani:))..)In speranta ca desi am dat la "tastatura" ceva timp,as vrea sa va faceti putin timp si pentru frumoasele vremuri apuse si sa rememorati clipele de neuitat din copilaria voastra,unde totul parea a fi un paradis,un basm,un vis,un joc mereu la infinit!

8 comentarii:

Lor3dana spunea...

foarte interesanta postarea .....chiar mi-am amintit si eu de copilarie ...aveam exact aceleasi preocupari ca si tine,ca si ceilalti de varsta noastra .. Ah, ce vremuri ;)) . Astea da amintiri frumoase. Ma intreb oare, copii de astazi vor mai avea ei amintirile pe care le avem noi ?! nu cred.....
pwp cole :*

Bogdan Epureanu spunea...

Si mie mi-a placut ce ai scris... adevarul e ca generatia actuala nu prea stie sa se mai distreze... si e pacat...

Roxanel spunea...

@Lor3dana:ms:*pacat ca a trecut vremea aia...da' nah...nimic nu-i vesnic...pe masura ce tot crestem ne indepartam tot mai mult de acea perioada...
@Bogdan:multumesc:)Intr-adevar,copiii din ziua de azi stau mai mult la pc,iar cand o sa creasca mai mari o sa le scoata ochii parintilor pt ca i-au lasat sa-si iroseasca copilaria...c'est la vie...

Bogdan Epureanu spunea...

Nu cred ca o sa ajunga sa le scoata ochii la parinti... pentru ca de fapt ei nu stiu ce au pierdut. :P

Roxanel spunea...

Nu stiu ce au pierdut pentru ca nu au practicat...dar daca intr-o zi ii vor auzi pe altii mai mari,sau chiar pe proprii parinti, vorbind despre cum era cand erau ei mici si cand vor vedea cat a fost de frumos,poate atunci vor realiza cat de monotona a fost copilaria lor...sau poate nu:))...depinde...

Bogdan Epureanu spunea...

Sincer sa fiu eu nu cred... uite cunosc un asemenea exponat... fetita unor prieteni de familie... are 12 ani si nu a iesit odata sa se joace cu copiii din cartier; tot timpul liber si-l petrece in fata calculatorului sau cu o carte in mana.

Am incercat sa discut cu ea si sa-i explic ca desi e bine ca invata, e pacat ca isi iroseste copilaria si adolescenta. Stii ce mi-a raspuns? Nu multumesc, prefer sa nu ma amestec cu "pleava". Sincer eu nu cred ca pustoaica asta va regreta vreodata ca nu a iesit sa joace in fata blocului, pur si simplu pentru ca in mintea ei aceste distractii sunt ceva frivol, caracteristic doar "prostimii".

Roxanel spunea...

Din moment ce a asa a fost crescuta si invatata sau asa e caracterul ei normal ca nu va regreta...pacat de ea...poate va ajunge cineva important,dar pretul mi se pare cam mare,cel putin asa consider...

Bogdan Epureanu spunea...

Sunt de acord cu tine, si eu cred la fel; dar ceea ce vroiam sa subliniez e ca ei nu au senzatia ca pierd ceva... pentru ca acest mod a lor de a trai este singura realitate pe care o cunosc.

Trimiteți un comentariu

, , ,