Imaginea noastra

                                       Imaginea spune totul. :))

Nu pot sa cred cat de depreciata a devenit imaginea Romaniei (romanilor) in alte tari, precum Italia, Spania, Franta sau pe unde s-au tot perindat romanii nostrii (sau mai degraba, rromii nostrii). Stiu ca nu suntem o tara de sfinti, dar orice padure are si uscaturile ei asa ca cei care vorbesc si generalizeaza ar trebui sa se mai uite un pic si in ograda lor inainte.

Cu totii ati auzit la tv zilele astea ca Franta expulseaza tiganii in tarile lor de origine si le mai da si 300 euro, parca, ca sa se asigure ca pleaca. Prostii! Adica ce pana mea, aia oricum se vor intoarce inapoi; de fapt, am si vazut la tv ca unu' a zis ca e a doua sau a treia oara cand tot ia bani de pe chestia asta. :)) Asa ca ce face presedintele Frantei nu are niciun rost, pentru ca tot se vor intoarce la un moment dat. Ar trebui sa faca o lege sa le interzica accesul dupa ce au fost de acord sa ia banii si sa plece, dar asta nu se poate pentru ca si ei sunt cetateni europeni cu aceleasi drepturi si discriminarea nu e bine venita. Deci, Franta cheltuie bani degeaba, in speranta ca vor gasi bun simt in compatriotii nostri.

Pe de alta parte, admir persoanele care pot sa vada dincolo de aceasta imagine prost formata si inca mai cred ca suntem si altii care locuiesc in tara asta si care nu au aceleasi obiceiuri tampite (gen dat la buzunare, cersit pana si hainele de pe tine sau dat la cap, mancati-as). Nu numai tara noastra are tigani (care oricum nu provin din Romania, de origine, asa ca nu stiu ce atata zarva) si nu e vina noastra ca ei se duc sa starpaleasca prin alte tari pentru ca s-au prins ca in Romania e jale si nu prea mai au ce face.

Situatia noastra e urata, intr-adevar, dar dupa cum se vede ca Romania inca mai este populata rezulta ca inca se mai poate trai aici si nu plecam cu totii in alte tari sa le jefuim. Romania are si alte valori decat cele mediatizate in exces (furturi, omoruri, violuri etc); nu inseamna ca suntem formati doar din aceasta categorie de oameni. Multe talente ale Romaniei s-au dus peste hotare si ne-au facut tara mandra ca exista oameni ca ei care fac cinste tuturor. E urat ca unii nu vad decat partea proasta a lucrurilor si repede se apuca de criticat... asta e firea umana, pan' la urma: repede sare la concluzii, fara prea multe analize si dovezi.

Stiti vorba aia: "avem o tara frumoasa, dar pacat ca e locuita". Ei bine nu sunt de acord cu ea. Tara noastra e frumoasa, dar nu e frumoasa numai ca s-a facut ea singura asa, ci au contribuit si romanii la partea asta, acei romani adevarati care le mai pasa de patria lor. Ei sunt cei de admirat, cei care nu se dau mari prin fata tv-ului si trec la fapte concrete, nu dau promisiuni in stanga si-n dreapta ci fac ceva ce cu totii admiram cand ne ducem prin excursii si vedem bogatiile naturii. Ei pastreaza natura pura si ei ne conduc tara spre un viitor mai bun.

In concluzie, exceptand partea financiara a Romaniei, ea este o tara cu adevarat frumoasa si merita locuita. Asteptam cu totii sa vina acea zi in care vom ajunge si noi o tara dezvoltata, pentru ca resurse avem dar nu se stiu a se valorifica.

Things... school...

Desi mai sunt doar vreo 2 saptamani si incepe scoala (clasa a 12a, pff), iar eu am avut vacanta asta ceva teme, se pare ca m-a durut la basca si nu am facut mai nimic. @_@ Adica, din 40 de variante la romana (sub I si II) eu am facut doar vreo 8 (sper sa mai fac macar cateva), de facut rezumat la o carte, nici atata, si de facut prezentare la o carte, ciuciu. Of. Plus ca ar mai fi trebuit sa pun mana si sa invat ceva la biologie, dar cine s-o faca... Se pare ca vara asta am lenevit cum nu se putea mai frumos. ;)) :))

In rest, in loc sa ma intereseze de scoala, eu mi-am cumparat frumusel niste pensoane de la librarie ca mi s-a facut mie dor sa pictez (lol) si as fi vrut s-o fac azi da' toata saptamana am umblat cu treaba, si se pare ca nici cealalta nu ma va ierta, si cum mai ramane doar o saptamana pana incepe scoala... s-a zis cu zilele frumoase, pline de timp de frecat menta, fara stres si bataie la cap. :( Singurul motiv pentru care astept sa inceapa scoala e ca m-am cam plictisit si astept sa ma intalnesc cu unii colegi (nu toti, ca la ce clasa am eu... jungla) si sa mai socializez si eu cu lumea...

De diriga nici nu mai vorbesc. :)) Sau doar oleaca asa. >:) E o scorpie profitoare (profa de mate; cat urasc matematica, desi o inteleg si ma descurc, mi-a picat una ca asta de diriga, si nici macar nu e de treaba). Pe mine si pe inca o colega a prins ciuda inca din a 9a si de atunci ma tot freaca la melodie, proasta. M-am gandit ca pe la sfarsitul lu' a 12a, cand scap de ea, sa-i zic eu cine a fost in toti anii astia creierul acolo, si nu colega mea, cum a crezut si inca crede (oricum asta o sa se vada la bacalaureat). Singurul motiv pentru care nu am facut-o pana acum (sa-i scot ochii pe fata) a fost pentru ca sa fiu eu mai lejera la ore (sa nu ma scoata la tabla mereu; oricum, de cate ori o face are un sictir pe ea si mereu imi gaseste nod in papura) si sa nu o fac pe coleguta mea de toata cacaoa in fata ei, pentru ca oricum nu merita sa cresc eu in ochii uneia ca ea, e mai importanta coleguta mea. Sa va explic si cum preda: pe ea o intereseaza sa stie doar cei mai buni din clasa la mate ca sa-i duca la olimpiade sa-si scoata si ea ceva acolo, ca vai si-a adus din clasa ei elevi, bla bla...

Cand intra in clasa (ca un vartej), isi izbeste repede catrafusele pe catedra si, cu mana in buzunarul de la fusta de blugi si cu ochelarii de vedere pe cap, incepe sa ceara o carte. Lol. Deci daca noi nu ne-am aduce niciunul cartile la scoala intr-o zi (am fi vrut sa-i facem o faza de asta da' dupa aia tot noi o incurcam) ea cred ca ar face criza si s-ar apuca sa ne dea test sau sa ne scoata numa' la tabla, dupa o teorie buna. In fine, dupa ce face rost de carte, preda numai din ea si face exercitii numa' rezolvate, in mare parte, iar cand se apuca sa faca de celelalte nerezolvate scoate repede pe cineva la tabla (ca deh, sa-si arda ea creierii), in timp ce ea se plimba printre banci cu mana in buzunar, mai vorbeste diverse cu altii, mai se uita pe la papuci si ii admira, orice numa' atenta la cel de la tabla nu e. Doar in momentul in care ies eu, sau altcineva care nu ii este la inima ei, sta si se uita fix, ma analizeaza din cap pana in picioare ca la raze X, eventual mai comenteaza (si de obicei i-o intorc cu sictir - mai ales privirea, de aia nu ma va suporta niciodata), ma grabeste si daca cumva, fereasca sfantu', ma mai incurc o secunda acolo, pana imi revin, ei atunci incepe teoria. Dar daca stiu totul si fac din prima tot si ma duc in banca nu scoate niciun sunet, crapa de ciuda, si trece la altu'.

Ce imi place mie e ca de cate ori dam teste/teze si iau note mari face o fata de milioane. :)) Ce nu imi place (desi fac haz de necaz mai tarziu) este ca mai mareu ma intreaba de unde am copiat (desi eu sunt creierul intregului rand, plus jumate din celalalt, uneori chiar aproape toata clasa; modestia asta). Un exemplu ar fi ultima teza, in care am luat 9.50, iar cand le-a adus s-a prins ca multi copiasera (da' e atat de proasta ca nu-si da seama de surse niciodata) si se apuca sa faca scandal si sa scoata pe care ii stie ea asa la tabla. Cand a ajuns la coleguta mea, care e inainte de mine, si i-a zis nota (bineinteles identica cu a mea :)) ) ea nu s-a mirat ca vai a zis ca pe ea o stie ca stie (si doar ea iese doar la ex rezolvate =)) ) si atunci mai toti au izbucnit in ras pe sub banci (ca doar noi intre colegi ne stim care si cum stie). In momentul ala ea a sarit ca nu ca stie ea ca stie si i-a pus nota in catalog (uitasem sa mentionez ca coleguta mea a fost cu bun simt si a zis ca a sa-i zica ca a luat o nota mai mica, dar eu am fost cea care i-am zis ca lese asa si sa zica la fel ca oricum tot ma scoate la tabla cand aude nota), iar cand a ajuns la mine si i-am zis nota, pffai... nu am sa uit fata aia never. :)) I s-a schimbat tonul total (toti incepusera sa rada pe la colturi si in acelasi timp erau socati) si bineinteles ca ma intreaba de unde am copiat si ma scoate la tabla. Tipic. :)) Bineinteles ca am iesit ca un val-vartej si i-am scris amaratul de exercitiu imediat si fara probleme, dar numa' saraca tabla stie cat am apasat-o de nervi. :)) Dupa ce s-a terminat ora toti au sarit pe mine ca "Vai, Roxana, ce ti-a facut... vezi, asa se intampla cand tu esti creierul si dai la toti... ". Intr-adevar. =))

Niciodata nu ma va suporta, dar sentimentul e reciproc. De cand am auzit ca am diriga de mate am prins ura pe ea. :)) Plus ca macar daca ar fi o profa ca lumea, sa predea cum trebuie, nu numai din carte, iar cand o intreaba cineva de unde a luat x-ul ala sau de unde a aparut y-ul ala ea sa se eschiveze si sa zica celebra replica "Da... sa trecem mai departe". :))

Sau acum la sfarsitul anului, cand mi-a iesit mie si inca la doua colege media 9.60 si am luat toate premiul 2, ea se astepta la celelalte dar cand a auzit de mine i s-a facut acru. :)) Iar la premiere ma ia cu lugu lugu bla bla bla, ca vai am mai crescut in anii astia (cu fata chinuita sa zambeasca) si ca spera sa fiu la fel mereu, bla bla... Ce pana mea femeie... mereu am fost asa, nu m-ai vazut tu, dar nici nu aveam nevoie de aprecierea asta falsa, drept dovada ca si eu ma chinuiam sa zambesc cat de cat acolo iar cand m-am intors am facut o fata "no comment" si restul au inceput sa rada pe sub mustata, dar ce stie ea ca se sa prinda...

Se pare ca m-am lungit ceva, nu imi era intentia sa scriu asa de mult despre scoala si "aventurile" mele cu diriga (care ar putea continua, si continua, si continua; lol), dar cand am inceput sa scriu m-am aprins si am tot scris. :))

Voi va intelegeti (sau v-ati inteles, dupa caz) bine cu dirigintele vostru?
Dar cu colegii?
Asteptati scoala? (cei care inca mai au asemenea "obligatii")
Ati avut teme, ceva, pe vacanta? Le-ati facut sau ati lenevit ca mine? ;)) :))
Cum va vedeti in noul an si, bineinteles, in ce an treceti?

Reincarnarea

       "Concepție mistică potrivit căreia sufletul, după moarte, trece în alt trup."

Citeam zilele trecute niste fragmente dintr-o carte despre reincarnare si ma gandeam cum poate sa existe asa ceva, daca, in primul rand, exista asa ceva si care ar fi motivul pentru existenta ei. Bineinteles ca raspunsurile nu le poate sti nimeni sigur, deci enigma ramane in continuare. Personal, sunt foarte indecisa daca sa cred sau nu in asa ceva, mai ales ca religia crestina spune ca asa ceva nu exista si ca celelalte religii care sustin acest fenomen sunt pagane si ca vorbesc numai aberatii; nah, bineinteles ca niciuna dintre religiile existente nu se vor "inghiti" una pe cealalta.

Ei bine, daca reincarnarea nu exista, cum se face ca unii oameni, chiar de la o varsta frageda, isi amintesc si spun cu exactitate cine au fost in viata anterioara, ce anume obisnuiau sa faca, membrii familiei precedente etc. Iar daca atunci ea chiar exista, ma intreb, de ce numarul oamenilor de pe Pamant s-a inmultit atat de-a lungul timpului? Logic ar fi ca acest numar sa ramana constant, din moment ce sufletul trece in alt corp, dar poate ca doar unele suflete se pot reincarna, pentru ca conceptia ca sufletul s-ar diviza, ca o celula, sau ceva in genul, mi se pare aberanta.

Reincarnarea are la baza conceptia metempsihozei, "Concepție despre transmigrația sufletelor oamenilor care ar parcurge, după moarte, în vederea purificării, un lung șir de reîncarnări succesive în animale, plante și oameni".

Adica, zau, daca ar fi sa crezi asa ceva, ar insemna ca cine stie ce gandac de prin ce conducta fusei eu intr-o viata pana cand am ajuns din greseala in casa cuiva si am fost strivita sub papucul nemilos al proprietarului pentru invadare de domiciliu sau cine stie ce orhidee mandra si faloasa de prin ce tara exotica fusei pana cand isi gasi unu' sa ma taie si sa ma vanda pe taraba pana cand ofilesc si s-a zis cu viata mea... :))))

Dar sa revenim la lucruri serioase... lol. Asa, faptul pentru care am dubii in privinta reincarnarii sunt aceste povestiri/cercetari pe care le fac cei instruiti in domeniu. Am sa incerc sa reproduc cat mai exact cateva cazuri pe care le-am citit (mi-e cam lene sa aduc cartea si sa scriu exact, dar am memoria destul de buna).

Unul dintre cazuri este despre un barbat care credea in reincarnare si care i-a spus norei sale ca dupa ce va muri el se va reincarna si va fi copilul ei si al baiatului sau. Ca drept dovada si semn de recunoastere el i-a aratat doua semne, amandoua "castigate" accidental, unul pe abdomen, datorat unei operatii, iar altul pe partea inferioara a unui brat. Dupa ce a murit, la cateva luni nora sa a nascut un baietel, cu exact aceleasi semne aratate de socrul ei, iar ereditatea nu si-ar avea intrarea aici, pentru ca acele semne au fost capatate accidental, si nu din nastere de catre acel barbat (care apropo, il chema Pertti). Pe masura ce crestea, la cateva luni, mama sa dorea sa il invete numele sau, iar in timp ce se straduia sa-i spuna ca numele lui e Harry(parca), la un moment dat baietelul a spus "Cum, nu ma mai cunosti?Sunt eu, Pertti.". Datorita faptului ca baietelul era inca foarte mic si nu auzise discutii despre bunicul sau nu avea de unde sa stie numele asta. Intr-o zi, pe cand parintii il scoteau la plimbare, iar el avea un anisor si ceva, baiatul a recunoscut de la departare (parintii nu-i observase) si strigat "Uite-o pe nepoata mea cu sotul ei" (si i-a spus si numele, dar astea nu le retin, prea ciudate). Bineinteles ca parintii au fost foarte surprinsi, pentru ca, din nou, baietelul nu avea de unde sa stie de ei. De-a lungul timpului, pana la varsta de vreo 3-4 anisori, recunostea pe strada toate rudele sale (de fapt, rudele bunicului sau) si le spunea pe nume. De la o anumita varsta, memoriile au inceput sa se estompeze, dar au ramas obiceiurile tipice bunicului sau si, bineinteles, acele doua semne despre care nu se poate vorbi de ereditate. Ciudat, nu?

Intr-un alt caz, este vorba despre un baiat care a murit la varsta de 18 ani. Sora sa astepta un copil, dar nu era decisa daca sa-l pastreze sau nu si dorea sa-l avorteze. Intr-o seara ii apare in vis fratele sau care ii spune sa pastreze copilul. Ea l-a pastrat, iar cand baietelul a ajuns la cateva luni sustinea ca numele sau este cel al unchiului sau. Cand a mai crescut si i s-au aratat obiectele unchiului sau el spunea ca ii apartin, ca sunt ale lui. Cand i s-a aratat camera si hainele, la fel. Recunostea rudele iar gesturile sale, care erau unice unchiului sau si nimeni din familie nu-l putea imita, erau exact la fel. Cand a fost dus la mormantul unchiului sau l-a recunoscut ca fiind al lui, de asemenea.

Alt caz, alta poveste. Aici este vorba despre un baietel care, in timp ce era pe un camp, noaptea, cu tatal sau, a observat pe cer o stea cazatoare (era vorba despre cometa Halley) si i-a spus tatalui sau ca el a mai vazut aceasta stea cazand. Pentru o astfel de minciuna a fost aspru pedepsit si de atunci nu a mai spus nimic despre "amintirile" sale. Cand a mai crescut, si s-a facut om in toata firea, cu scoli terminate si la casa lui, si-a facut curaj si a scris o carte despre viata lui anterioara, cu lux de amanunte, cu extraordinara acuratete din punct de vedere istoric; a descris perioada in care a trait foarte bine (pe la jumatatea secolului XVII), viata lui (bineinteles, cu nume cu tot) si viata simplilor tarani, oamenii cu care a avut de a face, chiar si modul in care a murit, cine l-a omorat si de ce.

Ar fi mai multe cazuri dar ma rezum la atat, cred ca sunt de ajuns. Ce as vrea sa mai adaug, inafara de faptul ca sunt ciudat de interesante, ar fi ca majoritatea sunt de prin partile Orientului, acolo unde reincarnarea este cunoscuta si ma intreb, daca acestea spuse mai sus ar fi adevarate, atunci probabil ca intervine autosugestia (isi spun singuri ca vor reincarna si asta se si intampla)... asta e cam singurul motiv pentru care as "accepta" ca nu toti se pot reincarna, ci doar cei care cred in asta.

Dar cum nu avem cum sa le stim pe toate si multe lucruri ne sunt si ne vor fi neclarificate, ramane sa vedem ce se va intampla cand vom trece fiecare in nefiinta.

Credeti in reincarnare? Daca da, de ce? Iar daca nu, la fel, de ce?

La multi ani, Tati!

Astazi este ziua tatalui meu, zi in care implineste frumoasa varsta de 43 de ani, zi in care, de atatia ani incoace, nu vom fi langa el, fizic, ci doar sufleteste.

Toti copiii sunt tentati sa spuna ca au cel mai bun tatic din lume si nici eu nu ma voi abtine sa spun asta. Am cel mai bun tatic din lume! Poate a mai gresit de-a lungul timpului, toti o fac, nimeni nu-i perfect, important este ca ne este alaturi, ne iubeste, munceste pentru noi, se sacrifica pentru noi; practic, noi suntem viata lui si asta nu a dovedit doar prin vorbe, ci prin nenumaratele fapte in care, de atatia ani de zile de cand ma stiu, nu a dat niciodata inapoi de la greutati.

Imi iubesc tatal (bineinteles ca si pe mama, dar azi e ziua lui si el ia toti laurii, cum se zice :P ) si vreau sa traiasca mult, sa ma bucur impreuna cu familia mea de el! Taticii, dupa cum stiti, mereu au tinut cu fetitele lor (cine e fata lui tata?! :-> ), iar el nu face exceptie. :)) Intotdeauna tine cu mine, imi ia partea (chiar daca tot eu is de vina) si nu tin minte sa fi dat vreodata in mine. Nici intentia asta nu a avut-o (daca am mancat bataie la viata mea atunci aia a fost de la mama :)) ); doar odata, cand eram mai mica si nu ascultam cand imi spuneau sa nu plec din fata blocului fara sa anunt (iar eu ziceam un "da" sigur si ei ma credeau), eu am plecat (a avut grija fratimiu sa ma dea in gat :)) )si, ce-i drept, am lipsit mai multisor si s-au pus sa ma caute... ei atunci a fost singura data cand am auzit ca tata a fost furios pe mine si ar fi vrut sa-mi dea vreo doua (avea si dreptate, daca stau sa ma gandesc) dar a pus mama o vorba buna si pana m-au gasit s-a calmat, lucky me. :))

            La multi ani, Tati!!!

Vreau sa-ti multumesc pentru toata increderea acordata, sa-ti spun ca vei fi mereu taticul meu, oricat as fi de mare, sa-ti spun ca nu prea imi gasesc cuvintele in a-mi arata recunostinta pentru faptul ca insemn (alaturi de mama si fratior) totul pentru tine si sper, si voi reusi, sa nu te dezamagesc niciodata si, in viitor, sa te rasplatesc pentru tot ce faci acum, ce ai facut si ce vei face pentru ca noi sa avem o viata normala si decenta. Iti doresc sa fii sanatos, fericit, bucuros, frumos, iubit, sa iubesti (evident, pe noi, he), sa ma ierti daca te-am suparat vreodata, sa traiesti peste 100 de ani, sa te lesi de fumat (da Doamne!), sa dea Domnul sa castigi cat mai multi bani pentru ca sa te intorci acasa definitiv si sa fim cu totii o familie fericita!

Ar fi multe ganduri ce as mai vrea sa ti le urez, dar ma rezum la atat (uneori, cuvintele sunt de prisos), si vreau sa-ti mai spun ca indiferent ce ai face vei fi mereu taticul meu! Te iubesc mult de tot!!! :* :* :* :x :x :x

Europolis

"Joc in care poti face tranzactii imobiliare in diverse orase europene: poti cumpara terenuri, vile si hoteluri care iti aduc venituri din chirii sau poti deveni proprietarul unor linii aeriene sau utilitati (apa, electricitate), aducatoare de castiguri. "

Probabil toti ati jucat acest joc la un moment dat, desi e destul de recent. Astazi si-a amintit fratimiu de jocul asta (ce-i drept, ma sacaie de mult timp sa mai jucam) si s-a pus sa-l dea jos de pe dulap si sa faca pregatirile pentru un nou joc.

Mandru de el, in timp ce pregatea toate cele acolo, facea caterinca cum ca a sa ma bata el (ei nah, obisnuia sa castige mai des) bla bla... Mai mult silita (pentru ca facea o fata prea draguta ca sa-l refuz si oricum ma plictiseam) am decis sa ma joc domle cu el... Si ce credeti ca s-a intamplat? AM INVINS!!!  :-> Yay! :))

Ce bine ma simt... lol. Iar acuma fac misto de el ca este un invins ! >:) :)) Nici nu ma asteptam sa inving, sincer, pentru ca nu am mai jucat demult (vreo 2-3 ani, cine mai stie) si eram pregatita sa pierd, dar norocul a fost de partea mea, ha! <:-p

Da, chiar e foarte frumos sa mai joci astfel de jocuri (ce n-as da sa fie banii aia adevarati, he he) pentru ca te face sa te comporti iar ca un copil; de exemplu, in timp ce fratiorul meu pregatea acolo banii, alea alea, se comporta ca un copil mic, fericit ca joc cu el si ca ma va invinge (dar i-am spulberat eu visele), iar eu, in timp ce el era cat pe ce sa cada pe una din proprietatile mele am inceput sa ma oftic (cum faceam cand eram mica), dar mi-am revenit repede. :))

Ati jucat vreodata acest joc? Daca da, cand l-ati jucat ultima data?
Obisnuiati sa castigati sau sa pierdeti?

Cald...

E vara, stiu asta. E normal sa fie cald, stiu si asta. Da' totusi, chiar atat de cald?!

Cea mai torida luna a verii se presupune a fi iulie (luna lui cuptor), dar uite ca suntem in august si caldura e mult mai sufocanta decat a fost in iulie. Deh, incalzirea globala se resimte, plus explozia solara care a fost cu ceva timp in urma...

Ieri am auzit la tv ca a fost cea mai torida zi din vara asta si tocmai ieri imi gasisem sa ma duc la plaja; ce-i drept, era programat ca trebuia sa mergem vineri (stirea o vazusem dimineata cand am dat sa plec).

Am fost la "Purcica" (lol) iar cand am ajuns acolo i-am zis lui Lore sa nu se apuce sa rada pentru ca altfel ma apuc si eu. :)) Fara succes. A inceput sa rada imediat ce am intrat si atunci m-am abtinut din rasputeri sa nu mor de ras si eu. Iar, fara succes. :)) Apropo, nu stiu de unde vine numele de "Purcica" (poate doar din cauza bailor de namol care se pot face inauntru) dar cand intri acolo scrie ceva de "Bai nocturne", ma rog... numele care s-a raspandit e naspa oricum.

In fine, cand am intrat (inafara de faptul ca am ras oleaca) am simtit un miros intepator (parca era de canalizare, pff) de la dusurile cu apa sulfuroasa; oricum, am luat si noi de aia ca cica atrage soarele, pentru un bronz mai rapid bla bla, si abia la urma am observat ca inelele mele de pe mana s-au facut negre (is de argint) si acum ma chinui sa le curat.

Nah, a fost frumos pana la urma, mai ales ca imi venea sa adorm de la soarele ala (ma trezisem de dimineata, de la 7 si ceva, chestie pe care nu am mai facut-o din timpul scolii, plus ca nu dormisem decat vreo 3 ore in noaptea aia) iar cand am ajuns acasa am picat lata in pat. :)) Dar nu am dormit nici 2 ore ca lumea pentru ca soarele mi-a facut niste arsuri pe partea superioara a picioarelor (unde eram mai alba) de toata frumusetea si usturimea si durerea (desi ma dadusem cu crema); iar acum ma chinui cu diferite metode sa scap si vad ca incep sa dea rezultate (cam incete; rabdarea asta) pentru ca imi revin cate oleaca asa... of. Asta se intampla cand esti pui de abator. :))

Voi cum suportati caldura?

Un blog de bun simt - Bogdan Epureanu Online

Da, dupa cum spune si titlul, as vrea sa vorbesc despre blogul lui Bogdan Epureanu si, desi asta e o "obligatie" a unui concurs (extrem de tentant, de altfel), nu pot spune ca scriu despre el numai din cauza asta, ci si pentru ca chiar merita (si asta se va vedea in spicuirile ce vor urma).

Datorita faptului ca textul e la alegerea noastra si trebuie sa ne expunem parerea, voi incerca sa scriu si despre bune si despre rele (daca sunt rele - oricum, critica e constructiva).

Consider ca intai ar trebui sa va prezint gazda acestui blog, pentru ca el este omul din "umbra", si tocmai de aceea mi-am permis sa-i iau o poza de pe blog si sa vi-l prezint (sper sa nu se supere pentru poza).

Bogdan este un baiat de aproape 30 de ani (in septembrie), a carui viata poate fi considerata de unii perfecta (si de mine, din multe puncte de vedere), dar el, negativist si nemultumit din fire, isi considera viata inca "incompleta" (daca pot sa-i spun asa) si considera ca mai are mult de "umblat" la ea pentru a se simti implinit; pentru mai multe detalii accesati pagina despre mine a acestui blog, o pagina in care s-a descris destul de bine in doar cateva cuvinte. ^_^

Ce imi place si as mai vrea sa mentionez este faptul ca autorul are bunul simt (in general, are cei 7 ani de acasa) de a intoarce fiecarui cititor/comentator vizita, si asta nu doar pentru ca se simte obligat ci pentru ca, dupa cum el insusi spunea odata, incearca sa-i considere prieteni pe cei care ii calca pragul si este interesat sa vada ce fel de persoane il citesc.

Acum am sa trec la "puricat" blogul. >:) ;))

Oricine poate sa observe (fara sa conteste) ca blogul este unul curat, ordonat, in care Bogdan chiar pune suflet si isi "mananca" din timp pentru a fi pe placul tuturor si in limitele bunului simt (se poate observa acest lucru si prin statusul blogului, pus recent).

Articolele sunt rare, intr-adevar, dar sunt de calitate (calitatea, nu cantitatea, conteaza cel mai mult)  si tocmai de aceea este "iertat" mereu si si-a facut cititori fideli; ele sunt impartite pe categorii, iar unele sunt "fixe", cum ar fi  acel "Jurnal saptamanal", in care isi descrie destul de concis, in cateva cuvinte, intreaga saptamana, acele "Amintiri din copilarie" care, desi pana acum sunt putine, sunt preferatele mele, sau acele "Sfaturi pentru bloggeri" din care multi am avut de invatat cate ceva nou (cel putin eu). Oricum, din toate articolele sale (in care el spune ca implica mult timp si efort pentru a-si compensa lipsa de talent; ceea ce mi se pare cam neadevarat, caci talentul exista, din punctul meu de vedere) avem ceva de invatat, cate o lectie noua, caci experienta de viata isi spune cuvantul (desi e inca tanar).

Datorita faptului ca isi respecta cititorii comentariile sunt moderate; in general, am observat (a si spus candva) ca sunt moderate din punct de vedere gramatical dar, dupa cum scrie si in articolul cateva raspunsuri, acele comentarii care se afla doar in treaba, gen "cool"/"la fel si eu"/"nu-s de acord" etc, sunt respinse pentru ca nu aduc nimic nou in discutie (un punct in plus pentru ca e dispus sa accepte critica, dar argumentata, ceea ce mi se pare normal).

Despre design-ul blogului nu o sa ma leg prea mult; nu-l consider asa de important, desi e de luat in calcul ca e mult mai bine cand o pagina pe care vrei s-o vizionezi se incarca repede (mai ales pentru cei care stau prost cu rabdarea). Blogul e lipsit de reclame, tema e simpla dar atragatoare si mult mai buna pentru citit iar pe banda de sus se pot gasi o multime de pagini care, daca le vei citi, vei descoperi mai multe despre autor; de exemplu, pagina contact denota ca e o persoana destul de curajoasa daca e disponibil sa dea atatea date despre el, pagina gratuit denota ca e o persoana generoasa (si cu ceva buget) careia ii pasa de adevaratele talente iar pagina de pe net denota, intr-o oarecare masura, placerile sale sau, mai bine zis, ceea ce ii distrage atentia. 

As mai mentiona faptul ca prin intermediul acestui blog am descoperit altele, la fel de interesante, unde imi face placere sa revin mereu sa citesc si sa comentez cand am timp.^_^

Nu stiu ce as mai avea de spicuit, hmm... se pare ca nu prea am gasit defecte (oricum nici nu sunt, dupa parerea mea, iar daca or fi, eu nu le-am observat sau pur si simplu sunt trecatoare). Ca o concluzie, as putea spune ca, de cand am descoperit acest blog (cu o luna si ceva in urma), am avut de invatat cate ceva (eventual, de amintit) si chiar am si recomandat unei prietene acest blog, pentru ca merita! ^_^

P.S. : Sper sa nu te superi ca te-am luat prea mult la tutuit, pentru ca, desi esti tanar, eu te-as fi luat la domnit daca ne-am fi intalnit undeva intamplator (am ceva bun simt in mine); mi-am permis pentru ca suntem in mediul virtual si am considerat ca te simti mai bine cand cineva iti spune pe nume, mi se pare mai prietenesc, mai apropiat si mai la indemana (de exemplu, am o matusa care are si ea acusi 30 de ani dar eu ii spun pe nume; nah, aici e vorba si de rudenie).

Nu prea ma astept sa castig; oricum, din premiile puse la bataie cele cu excursiile ies din discutie clar (i'm still a child and i have to listen my parents  :P ), deci daca m-ar interesa ceva atunci ar fi acel stick...

Tinerete fara batranete si viata fara de moarte

Clar nu exista asa ceva!

Stateam si ma gandeam la inconstienta unor persoane care, la o varsta considerata inca tanara (sa zicem intervalul 30-40, cu aproximatie), in loc sa-si asigure un viitor decent au chef de distractii si aventuri, crezand (probabil) ca tineretea va dura vesnic.

Toata lumea fuge de responsabilitati si si-ar dori sa fie tinuti pe palme, sa se distreze mereu, sa uite de griji si sa faca mereu numai ce vor fara sa tina cont de altii dar deh... asta nu se poate!

Tineretea trebuie traita din plin, asta-i adevarat, dar asta nu inseamna sa stai numa' pe distractii, bautura si femei (sau invers) si sa-ti ratezi viata. Trebuie sa te mai si gandesti ca intr-o zi ai sa imbatranesti (batranetea nu iarta pe nimeni) si ai sa te uiti in trecut cu nostalgie, intrebandu-te de ce nu ai avut atunci intelepciunea pe care o ai la varsta asta... Multi procedeaza asa si ajung la batranete, cand poate le mai vine mintea la cap, sa se intrebe cine o sa le aduca o cana de apa la pat.

Multi considera ca daca nu si-au facut un rost in viata si nu au dat buful din prima nu mai au de ce sa traiasca si isi rateaza viata, cazand in viciile bauturii, drogurilor etc. Acesti oameni sunt cu adevarat niste ratati! Viata nu consta numai intr-o fericire, are si suisuri si coborasuri, si fiecare dintre noi trebuie sa accepte asta, nu sa renunte la fiecare palma pe care o primeste de la soarta. Desi sunt rare sansele cand aceasta categorie de oameni se mai pune pe gandit sau ajung la o varsta mai inaintata, cand o fac, constientizeaza ca intreaga lor viata a fost un esec si nu-si mai asteapta decat moartea (toti ne nastem spre a muri, fara indoiala, dar nu cu totii acceptam asta, poate pentru ca este peste puterea noastra de a intelege).

Batranetea ne asteapta pe toti, de fapt inaintam in fiecare zi, in fiecare ora, in fiecare secunda spre ea, dar asta nu trebuie sa inspaimante pe nimeni! Viata noastra e construita din etape iar daca noi am fi pururea tineri atunci nu am mai avea cum sa pretuim tineretea, pentru ca elementul de comparatie, batranetea, nu ar mai fi. Totul este efemer!

Viata e ca un puzzle, ca un labirint, iar cand ajungi la capatul ei ti-ai dori sa o reiei de la inceput... unii da, altii nu, depinde acu'... oricum, ea trebuie traita din plin dar cu intelepciune si moderatie caci totul are o limita!

Iar la final as vrea sa va pun niste intrebari:

Realizati ca tineretea nu e vesnica si ca veti imbatrani la un moment dat, nu? Va e frica de batranete?

Realizati ca viata e scumpa si scurta si nu trebuie sa aveti regrete? Va pasa de viitorul vostru, dar si de cel al celor din jurul vostru (ma refer la persoane mai apropiate) ?
Va e frica de moarte?

Prietenia

Dap, vesnica prietenie... sau poate nu e chiar mereu vesnica, da' nah...
Toata lumea are prieteni, a avut sau va avea la un moment dat... dar vin intrebarile (si raspunsurile, din punctul meu de vedere :P ):

E durabila prietenia? Daca da, cat poate sa reziste?

Depinde de caracterul persoanei numita prieten, dar bineinteles depinde si de tine; ea poate sa reziste atata timp cat exista intelegere, incredere, loialitate, onestitate si chiar sacrificiu pentru nevoia celuilalt.

Cum imi dau seama daca am prieteni adevarati?

Un prieten adevarat se diferentiaza prin multe lucruri fata de restul prietenilor: un prieten adevarat nu va astepta niciodata nimic in schimb de la tine atunci cand iti face o favoare; un prieten adevarat este intelegator si rational si incearca mereu sa-ti deschida ochii spre calea cea buna; un prieten adevarat te critica si iti atrage atentia pentru ca pe viitor sa stii sa nu mai faci acele lucruri (o face cu intentii bune pentru ca ii pasa de persoana ta); un prieten adevarat se tine langa tine, fiind un specimen destul de rar (mai ales in zilele noastre), iar daca nu stii sa-l deosebesti de restul si la un moment dat il pierzi tu vei fi singura persoana care va regreta.


Cum imi dau seama care imi sunt prietenii falsi?

Ipocritii astia se recunosc astfel: astfel de "prieteni" sunt mereu niste persoane pupincuriste care iti vor aduce mereu laude si aprecieri (de cele mai multe ori in contrariat cu ceea ce gandesc; mai pe scurt, false) si nu vor avea nimic de comentat/criticat la persoana ta (nimeni nu-i perfect asa ca in x ani de cand sunteti prieteni e imposibil sa nu fiti criticat vreodata); astfel de "prieteni" asteapta mereu favoruri numai din partea ta, dar cand vine vorba sa-ti ofere ei ajutorul se eschiveaza si introduc diferite motive doar pentru a scapa de tine si de efortul pe care ar trebui sa-l implice; un prieten fals este cel care nu are de oferit nimic niciodata (uneori nici macar simpla lui prezenta) dar care intotdeauna va avea de cerut... este acea persoana ipocrita care va uita intotdeauna cand i s-a facut un bine.

O prietenie adevarata trebuie pastrata pentru ca este foarte rara in ziua de azi (si asa a fost dintotdeauna); in zilele noastre se gasesc mai mult acei ipocriti care, de cate ori le atragi atentia, se supara sau raman nonsalanti si indolenti asupra faptului ca pe tine te-a deranjat ceva la persoana lor si, culmea, tot ei sar cu gura si iti zic ca esti iesit din comun, ca esti bolnav cu capu' sau mai stiu eu ce altele (desi stiu ca tot tu ai dreptate; dar sunt si exceptii care, in prostia lor, cred ca totu' li se cuvine si numai ei au dreptate), nedorind nici macar sa aplaneze situatia, sa explice ceva, cu alte cuvinte: ii doare la basca!

Intotdeauna mi-am apreciat prietenii (pot spune ca nu am avut pana acum prea multi prieteni adevarati; distanta m-a facut sa pierd unul - de fapt, una, cred ca si unica... dar sunt in cautare, lol) si intotdeauna am tinut minte cand mi s-a facut un bine. Lasand modestia la o parte pot spune ca ma consider o prietena adevarata atat timp cat incep o relatie de prietenie cu cineva si urasc cand trebuie sa recurg la diferite masuri, precum a atrage atentia intr-un mod mai drastic, a-i aminti persoanei respective ca "proaste" ca mine gasesti mai rar etc, ca s-o trezesc la realitate si sa-si dea seama ca nu e in favoarea ei sa piarda un prieten adevarat.

Prietenia este exprimarea sinceră şi fără rezerve a gândurilor şi simţirilor tale în faţa unei alte făpturi omeneşti, sinceritate totală şi dezinteresată în viaţa lăuntrică cea mai intimă, ca o încercare de retrăire în profunda simpatie a unei alte fiinţe omeneşti. - I. Conrad

Prietenia nu înseamnă numai să faci ceva pentru cineva, ci şi să îţi pese de cineva, lucru de care orice om are nevoie. - C. Neil Strait

Prietenia este o haină valoroasă care se curăţă când se murdăreşte, nu se aruncă la prima pată. - Cato cel Batran

In concluzie, stiti cu totii vorba: "Prietenul la nevoie se cunoaste!"

Culmile webmaster-ului

In dorinta de a mai rade putin (nu ca nu as face-o zilnic, da' nah) cautam ceva funny si ia priviti peste ce culmi dragute dadui. :))

Culmea saraciei: sa promovezi un domeniu pe care il vei achizitiona in viitor - lol; pai pe criza asta...


Culmea existentei: sa traiesti cu banii castigati din site-uri - :)) daca lumea sta mai mult in somaj in Romania asta, se intelege...

Culmea incepatorului: sa faci un blog iar dupa 5 minute sa incepi sa injuri pentru ca nu intra nimeni - =)) si pe cine injuri daca nu intra nimeni? :)) Poate pe el insusi...

Culmea promovarii: sa-ti schimbi numele din certificat cu numele site-ului - :)) Tigania e la moda...

Culmea culmilor promovarii: sa botezi copii cu numele celorlalte site-uri ale tale - spune-i asta unui tigan si se rezolva :))

Culmea succesului: sa faci copy paste la continut din alt site si sa ai de 10 ori mai mult trafic decat celelalt - am mai auzit de cazuri de astea :)) Trist (pentru cel pagubit), dar adevarat...

Culmea afilierii Adsense : sa te dea afara din Adsense si sa-ti specifice motivul - hmm, poate vor sa devina politicosi... :P :))

Culmea culmilor Adsense: sa le dai reply in care le explici care a fost situatia iar ei sa-si ceara scuze, sa te primeasca inapoi si sa-ti mai dea si 100$ pentru deranj - =)) Apai tot sa ai "ghinioane" de astea...

Culmea SEO: sa faci SEO si sa cada hostul din cauza traficului - :)) fiecare cu ghinionul lui...

Culmea curiozitatii: sa te uiti din 5 in 5 minute cati bani ai mai strans cu site-urile - ce pana mea, e criza :)) Daca omu' n-are bani de-o paine (sau de cine mai stie ce) e normal sa fie curios si sa "roada osul" din 5 in 5 min :))

Culmea sperantei: sa speri ca maine va fi mai bine fara sa faci nimic - asta e speranta majoritatii :)) ; cel putin in parlamentul nostru :))

Culmea nesimtirii: sa-ti rogi userii sa dea click pe reclame - se mai intampla si de astea :)) ; mie cel putin mi s-a intamplat :P =))

Culmea culmilor nesimtirii: sa faci in asa fel incat userii sa dea click numai pe reclame - asta e chiar enervant; eu cand intru pe un site unde dau de o reclama de care nu pot scapa decat daca apas pe ea apai ies dracului decat sa-mi pierd timpul...

Culmea culmilor: sa faci bani pe internet scriind despre cum sa faci bani pe internet - :)) Chiar... ce idee; nu e rea deloc. =))

Acuma la modul serios unele sunt chiar de prost gust daca sunt aplicate in viata reala,nah...
A practicat cineva vreo culme de mai sus? ;)) Ia sa vedem cine e "nesimtit" dar totusi recunoaste. :P :)) De fapt, cred ca e valabil doar pentru cei care fac bani din blogging...

Ieri, 1 August 2010 ~ Global Village

Dupa cum am mai specificat mai jos zilele trecute (pentru ca sa stie lumea :P ) ieri a fost ziua "Global Village".
Pe bulevardul Lapusneanu erau amenajate standuri cu diferite tari, precum Romania, Japonia, Cehia, Estonia, Grecia, Ucraina, India etc, in care prezentau traditia tarii prin diferite exponate (obiecte) specifice culturii fiecaruia. Nu am apucat sa ma uit la toate (pentru ca asteptam spectacolele de pe scena), dar din ce am vazut pot spune ca a fost cat de cat interesant... nah...
Cel mai frumos si atragator au fost traditiile prezentate prin dansuri. Pot spune ca melodiile traditionale au fost chiar foarte placute la auz (nu ma asteptam); au fost dansuri pe melodii evreiesti, arabesti, turcesti, ucrainiene si inca cateva... Am filmat putin ( cu telefonul lui Lore :P ) si voi pune filmuletele mai jos; sorry pentru calitatea filmuletelor (nah, is cu telefonul) si pentru vocile de pe fundal care, desi ar trebui sa fie ale noastre, nu par a fi deloc... au iesit tare modificate, nu m-as recunoaste nici intr-o mie de ani. :| :))

                           acesta e un dans evreiesc; grupa de dans El-roi

Iar acum filmuletele... primul este un dans evreiesc (de catre El-roi)

 
Iar acesta este un dans turcesc (de catre Coconitele); pot spune ca grupa "Coconitele" au dansat foarte frumos (dansuri arabesti, turcesti, ucrainiene si altele). ^_^

 
Iar pentru final am sa pun un filmulet in care vedeta principala va fi un boschetar, saracul, care ori era beat ori era drogat, dar omul facea show pe acolo. :)) La unul dintre dansuri (probabil romanesc, nici nu mai tin minte) s-a bagat destul de aproape de scena si a inceput omul sa danseze incat radeau si cei de pe scena. :))


Chiar a fost frumos (si amuzant :)) :P ), am mai descoperit si noi chestii noi despre alte tari, plus ca mi-a alungat plictiseala. :)) A meritat. ;) ^_^