Clar nu exista asa ceva!
Stateam si ma gandeam la inconstienta unor persoane care, la o varsta considerata inca tanara (sa zicem intervalul 30-40, cu aproximatie), in loc sa-si asigure un viitor decent au chef de distractii si aventuri, crezand (probabil) ca tineretea va dura vesnic.
Toata lumea fuge de responsabilitati si si-ar dori sa fie tinuti pe palme, sa se distreze mereu, sa uite de griji si sa faca mereu numai ce vor fara sa tina cont de altii dar deh... asta nu se poate!
Tineretea trebuie traita din plin, asta-i adevarat, dar asta nu inseamna sa stai numa' pe distractii, bautura si femei (sau invers) si sa-ti ratezi viata. Trebuie sa te mai si gandesti ca intr-o zi ai sa imbatranesti (batranetea nu iarta pe nimeni) si ai sa te uiti in trecut cu nostalgie, intrebandu-te de ce nu ai avut atunci intelepciunea pe care o ai la varsta asta... Multi procedeaza asa si ajung la batranete, cand poate le mai vine mintea la cap, sa se intrebe cine o sa le aduca o cana de apa la pat.
Multi considera ca daca nu si-au facut un rost in viata si nu au dat buful din prima nu mai au de ce sa traiasca si isi rateaza viata, cazand in viciile bauturii, drogurilor etc. Acesti oameni sunt cu adevarat niste ratati! Viata nu consta numai intr-o fericire, are si suisuri si coborasuri, si fiecare dintre noi trebuie sa accepte asta, nu sa renunte la fiecare palma pe care o primeste de la soarta. Desi sunt rare sansele cand aceasta categorie de oameni se mai pune pe gandit sau ajung la o varsta mai inaintata, cand o fac, constientizeaza ca intreaga lor viata a fost un esec si nu-si mai asteapta decat moartea (toti ne nastem spre a muri, fara indoiala, dar nu cu totii acceptam asta, poate pentru ca este peste puterea noastra de a intelege).
Batranetea ne asteapta pe toti, de fapt inaintam in fiecare zi, in fiecare ora, in fiecare secunda spre ea, dar asta nu trebuie sa inspaimante pe nimeni! Viata noastra e construita din etape iar daca noi am fi pururea tineri atunci nu am mai avea cum sa pretuim tineretea, pentru ca elementul de comparatie, batranetea, nu ar mai fi. Totul este efemer!
Viata e ca un puzzle, ca un labirint, iar cand ajungi la capatul ei ti-ai dori sa o reiei de la inceput... unii da, altii nu, depinde acu'... oricum, ea trebuie traita din plin dar cu intelepciune si moderatie caci totul are o limita!
Iar la final as vrea sa va pun niste intrebari:
Realizati ca tineretea nu e vesnica si ca veti imbatrani la un moment dat, nu? Va e frica de batranete?
Realizati ca viata e scumpa si scurta si nu trebuie sa aveti regrete? Va pasa de viitorul vostru, dar si de cel al celor din jurul vostru (ma refer la persoane mai apropiate) ?
Va e frica de moarte?
8 comentarii:
Oho... un articol chiar interesant... aproape ca imi vine greu sa cred ca vine de la un copil (nu te superi ca iti zic asa, nu? :P) de varsta ta. :)
Parerea mea e ca ai dreptate, dar doar pe jumatate... adica ai dreptate atunci cand spui ca nu putem fi inconstienti sa ne bucuram numai de prezent, fara sa ne gandim deloc la viitor, fara a face nimic pentru ca sa ne fie bine si maine... pe de alta parte nu cred ca ai dreptate cand legi tineretea de varsta fiziologica; omul este tanar atata timp cat se considera tanar si cred ca odata ajuns la varsta adulta nu exisat diferente majore intre un om de 20, 40 sau 60 de ani - fiecare din ei trebuie sa se bucure de prezent, dar in acelasi timp sa se gandeasca si la viitor.
In legatura cu intrebarile tale:
1. Da, realizez asta, dar nu, nu mi-e frica de batranete pentru ca stiu ca poti si sa imbatranesti frumos.
2. Da, realizez si asta, si da, imi pasa atat de prezent, cat si de viitor. :)
3. Da, al naibii de frica, de ce sa nu recunosc... e probabil singurul lucru de care imi este frica pe lumea asta.
- Eu unul, imi fac planuri in continu, nu doar pentru ziua de maine ci si pentru peste cativa ani.
- Realizez ca viata s scurta, pentru ca eu vreau inca sa fac multe si task-uri pe care vreau sa mi le indeplinesc pana la 23 de ani. Si imi pasa de viitorul iubitei mele, care il va face cu mine.
- Nu stiu daca sa-i zic frica... dar nu vreau sa mor asa de curand.
Daca muncesti din plin sa te pregatesti pentru batranete... nu-i bine. Daca iti traiesti viata din plin, iara nu-i bine. Trebuie gasit echilibrul.
- Nu mi-e frica de batranete, atata timp cat stiu ca e ceva normal, ca e o etapa a vietii prin care cu totii trecem :)
- Asta cu regretele, nush daca exista om pe lume care sa nu aiba vreun regret, fie el cat de mic . Dar nu asta conteaza, ci sa invatam din greseli si sa ne acceptam situatia in care ne aflam de fiecare data . Binenteles ca imi pasa ! Chiar imi fac planuri de viitor , si tin sa realizez ce imi propun .
- Moartea nu trebuie vazuta ca pe ceva neaparat rau. E ceva normal, e ceva prin care toti trecem si toata lumea ajugem in acelasi loc ( 2 m sub pamant :)) ) . Nush daca mi-e frica, dar nu vreau sa mor de tanara :)) sau de vreo boala,accident etc. ...prefer sa mor de batranete :)) . Oricum, nu ma gandesc la asta, si incerc sa imi traiesc viata din plin ( dar cu limite ) , ca si cum asta ar fi ultima zi din viata :)) . O viata am !!! :)))
Acum hai ca iti zic un citat foarte interesant :
" Oamenii se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tanjesc sa fie copii; isi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi isi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul, iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait " . (nu mai retin cine e autorul ...)
Nu e bine nici să agoniseşti toată viaţa după bani , după stabilitate. Căci tot o ratezi, şi uiţi să o trăieşti practic. Dar nici să consumi constant fără să produci.
Eşti un om realizat când ştii să menţii balanţa, să munceşti şi să îţi construieşti un viitor, şi totodată te îngrijeşti de ceea ce înseamnă persoana ta, relaxare, timp liber, o băută cu prietenii.
Frica de moarte va dispărea odată cu înaintarea în vârstă. Momentan suntem tineri, plini de energie şi de viaţă, cu multe planuri de viitor, scheme, chestii, trestii. Când vei trece prin viaţa şi vei atinge ţelurile propuse, sau cel puţin vei da tot pentru a le atinge, atunci totul va fi mult mai limpede şi mai clar pentru tine, vei simţi că ţi-ai trăit viaţa, iar moartea va fi ceva firesc şi normal.
@Bogdan: Nu, nu ma supar, in fond sunt un copil inca (si asa imi place sa ma consider uneori; desi sunt destul de matura, adica nu am mintea unui copilut) chiar daca am acusica 18 ani... Multumesc, si te asigur ca e din capusorul meu (nu sunt atat de naiva sau copilaroasa pe cat las sa para uneori)... :P
Dadeam doar un exemplu asa, in legatura cu varsta fiziologica; si eu consider, la fel ca tine, ca nu conteaza ce varsta ai atata timp cat te simti tanar si ai pofta de viata. ^_^
Iar referitor la moarte, nah, e ceva natural (desi am mai spus ca e peste intelegerea noastra); plus ca, daca nu ar exista moartea si noi am trai vesnic, atunci nu am mai avea cum sa pretuim viata caci nu o vom sti a o pierde.
@Serginho: Echilibrul e cel mai important, intr-adevar; nu poti fi niciodata multumit in viata asa ca trebuie sa gasesti acest echilibru. :)
Despre moarte, la fel, nu e neaparat frica si normal ca toti vrem sa imbatranim frumos si sa murim de batranete, intr-un pat alaturi de cei dragi...
@Lore: Cine stie, poate unii ajung si sub 3 metri, poate 4..nah..depinde.. :)) glumeam :P
Interesant citatul, chiar imi place, l-am mai auzit undeva dar nu mai stiu unde... ;)
@.miss bee: Da, sunt de acord cu tine; totul e frumos atata timp cat stii sa le combini pe toate si sa ai cat mai putine regrete. ^_^
Citatul ii apartine lui Octavian Paler si e o parte din "Interviu cu Dumnezeu".
As putea sa dau si un link, dar nu vreau sa risk sa ma blocheze blogspotul, asa ca va las pe voi sa cautati pe Google. :)
Imi este frica de moarte,de batranete si de Dumnezeu.Uneori imi dorecs sa traiesc in lume afantasticului iar tot ceea ce citesc[in special minunile cu vampiri] sa fie adevarate si sa devin si eu un vampir ca sa am viata vesnica.Coincidenta,in ultima vreme m-am gandit foarte mult la timpul care a trecut mult prea repede[mai ieri eram o copila care nu stia ce-i plictiseala] si la timpul care de asemeni va trece fara sa-l simtim,vazandu-ma o bunicuta cu nepotei si toate cele...iar acest gand...ma scoate din minti,ma inspaimanta,daca as putea,as fugi de batranete,dar dupa cum ai zis si tu.. "Clar nu exista asa ceva!".
Pentru o secunda am crezut ca esti o colega de a mea care e si ea pasionata de vampiri si o mai cheama si Laura (ce-i drept, e al doilea nume); dar mi-am revenit repede cand mi-am amintit ca are laptopul stricat si nu le are cu de astea oricum. ;)) :))
Intr-adevar, timpul trece repede (cel putin in ultima vreme); si eu m-am gandit mai toata vacanta cum de a trecut asa de repede (verele trecute parca erau mai lungi)...
Dumnezeu e cel care ne ajuta si atata timp cat nu facem prea multe iesite din comun nu cred ca are sa se supere pe noi asa mult; bineinteles ca trebuie sa Ii stim de frica si sa nu uitam de El dar tot El e cel care vrea sa ne indreptam cand o luam spre o cale gresita. ^_^
Trimiteți un comentariu
, , ,